Din anii ’80 activează ca profesor în SUA. În acest moment este unul dintre cei treisprezece savanţi membri ai Consiliul Ştiinţific Consultativ al Institutului Fields, cel care oferă şi distincţia cu acelaşi nume, echivalentul premiului Nobel în matematică. Printre ei se numără profesori respectaţi de la Oxford sau Stanford. Faptul că face parte din acest for ştiinţific de cel mai înalt nivel este o onoare cum nu se poate mai mare, scrie Jurnalul.ro.

Este cel care a introdus în circuitul academic mondial noţiunea de probabilitate liberă şi un nou concept de entropie cu ajutorul cărora drumul spre soluţii la probleme greu de rezolvat din algebra von Neumann este mai simplu. Printre altele, von Neumann este considerat cel mai mare matematician al ultimei jumătăţi de secol. Savantul român este membru al National Academy of Sciences (NAS) din 2006, forum ştiinţific din care fac parte 180 de laureaţi Nobel, de altfel a şi primit premiul "NAS Award in Mathematics” în 2004, o distincţie oferită din patru în patru ani unui număr restrâns de personalităţi, vârfuri ale cercetării academice în diferite domenii, românul fiind "alesul” matematicii pentru acea decadă! Dan-Virgil Voiculescu este profesor de matematică, cercetător la Universitatea Berkeley, California, alături de Daniel Tătaru despre care Jurnalul Naţional a relatat.

Însuşi academicianul Solomon Marcus, vocea cea mai respectată în domeniu, a spus despre el că este cel mai mare matematician român în acest moment. "Până spre anii ’40 ai secolului trecut, singurul matematician român care a produs discipoli a fost Traian Lalescu…Azi putem spune că Ciprian Foiaş este cel mai mare creator de şcoală matematică românească, judecând după numărul discipolilor şi calitatea lor…iar unul anume, Dan Voiculescu, este recunoscut de Foiaş drept un geniu care şi-a depăşit maestrul”, consemnează acad. Marcus.

Dan-Virgil Voiculescu este primul olimpic român din istorie care se clasează trei ani la rând în frunte la Olimpiada Internaţională de Matematică. Câştigă doi an la rând medalia de aur, acumulând punctajul maxim; cu un an mai devreme, în 1965 doar neşansa şi faptul că era cu o clasă mai mic decât adversarii şI prin urmare, cu mai puţină experienţă, face să ia argintul şi nu aurul competiţiei. De atunci Dan-Virgil devine o stea internaţională a matematicii, toată lumea vorbeşte doar la superlativ despre el.

Brâncuşi al matematicii a ratat cu puţin Nobelul matematicii

Omul de ştiinţă român s-a născut la Bucureşti în 1949. Remarcându-se încă din timpul studenţiei, el este deja asistent universitar în 1973. În CV-ul publicat de Institutul Fields (din care face parte astăzi ca membru al Consiliului Ştiinţific) este trecut la loc de cinste faptul că în 1977 primeşte titlul de doctor sub îndrumarea lui Ciprian Foiaş, considerat singurul creator de şcoală românească după respectatul Traian Lalescu, fiind considerat un adevărat "Brâncuşi” al matematicii, sintagmă folosită nu de altcineva decât de academicianul Solomon Marcus. În acelaşi timp activează ca cercetător la Institutul de Matematică al Academiei Române şi la institutul de cercetări INCREST. În 1978 este numit coordonator şi vicepreşedinte al juriului la cea de-a 20-a olimpiadă internaţională de matematică.

În 1981 primeşte deja dreptul de a conduce doctorate. De aici începe ascensiunea sa către vârful matematicii mondiale pentru că în acelaşi an va petrece un stagiu la Universitatea Berkeley ca profesor asociat, loc în care revine, întrucât primeşte în mod onorabil invitaţia pentru un Congres Internaţional de Matematică care se va ţine tot la Berkeley în 1986, pe vremea când Ceauşescu rupsese toate legăturile cu străinătatea. De atunci râmâne la prestigioasa universitate americană obţinând de-a lungul anilor rezultate extraordinare în cercetarea matematică. Astăzi are dublă cetăţenie pentru că nu a renunţat la cea română. Atunci, în anii ’80 a primit la scurt timp titlul de profesor titular la universitate. Doar neşansa a făcut să nu primească Premiul Fields, Nobelul în matematică.

Fiind pe "lista scurtă” a celor care meritau acest premiu, nu l-a primit doar pentru faptul că premiul anterior, acordat cu patru ani în urmă, fusese obţinut pentru cercetări pe aceeaşi linie, în acelaşi domeniu. Şi nu l-a mai putut obţine întrucât se acordă doar matematicienilor de până în 40 de ani. După 1990 a colaborat ca cercetător cu numeroase foruri ştiinţifice internaţionale, printre care: Centre de Recherches Mathematiques (Montreal), Universite Paris VI, ETH Zurich, Centre National de Recherches Scientifiques şi Ecolo Normale Superieure. În 1997 a primit prestigioasa bursă Guggenheim. La Berkeley, Dan Virgil Voiculescu este coleg cu laureatul Fields, Vaughan Jones.

Referinţele de pe Internet la savantul român numără 1500 de rezultate. Este citat cu un număr impresionant de lucrări la nivel mondial, Voiculescu ocupând poziţii importante la manifestări de prestigiu în domeniu: enumerăm între altele anii consecutivi 1991, 1992, 1993 şi 1994, când este invitat la congresele internaţionale de matematică, apoi în 2003 când participă la Congresul internaţional de fizică şi matematică, în 2004 el primind Premiul Academiei Naţionale de Ştiinţă din SUA, după care este ales membru al acestui prestigios for ştiinţific şi prin care s-a alăturat unui cerc mai mult decât onorabil: 180 de laureaţi ai premiilor Nobel fiindu-i colegi în respectata instituţie ştiinţifică. 

Şcolarul care şi-a depăşit profesorul

Am stat de vorbă cu un ieşean, unul dintre colegii săi din lotul cu care a participat la olimpiadele internaţionale, astăzi profesor la Universitatea "Al. I. Cuza”. În acei trei ani consecutivi în care Voiculescu a luat de două ori aurul şi o dată argintul, el s-a clasat cu o poziţie mai jos, în spatele lui Voiculescu, luând două medalii de argint şi una de bronz. Şi-a amintit cum însuşi conducătorul lui Dan-Virgil de doctorat Ciprian Foiaş a făcut remarca că elevul său deja l-a depăşit. "Era cu Foiaş şi Nagy. Discutau la o plimbare despre rezultatele ultimelor cercetări. După ce Foiaş a formulat problema, Voiculescu i-a spus: ştiu că aţi stabilit teorema cutare, pe care aţi demonstrat-o aşa, şi aţi încercat să mai demonstraţi şi următorul rezultat, şi care nu v-a ieşit, dar vă pot spune eu cum să faceţi. Şi le-a dat rezultatul fluierând. Atunci Foiaş a spus, uite domnule, m-a depăşit”, rememorează profesorul ieşean.

Sursa: www.arena.md