Oct 21, 2014

Școlile de pe ambele maluri ale Nistrului – fără soluții pentru copii în scaunul rulant


 
 
Sute de copii cu dizabilități de pe ambele maluri ale Nistrului nu se pot bucura de acces egal la educație pentru că școlile încă  nu sunt adaptate la nevoile lor.
 
Proiectate cu câteva decenii în urmă, cînd nimeni nu punea problema incluziunii copiilor cu dizabilități, clădirile școlilor rămîn unul din cele mai mari obstacole în calea integrării sociale și educaționale a copiilor dependenți de scaunul rulant.  
 
Școlile din Chișinău – inaccesibile
În Chișinău, unde există peste 120 de gimnazii și licee, aproape că nu există  instituții clădirile cărora să corespundă la cerințele unui copil în scaun rulant. Chiar dacă ar vrea să înscrie un astfel de copil la școală, directorii nu prea au soluții atunci cînd vine vorba despre mobilitatea în incinta instituției. Piedicile încep chiar de la intrarea în școală, unde nu sunt rampe și continuă cu veceurile neadaptate și lipsa de acces de la un etaj la altul. 
 
De mai mulți ani, părinții care au copii în scaunul rulant știu că una din puținele școli incluzive din capitală Liceul Pro Succes. În jur de 5 la sută dintre cei peste 200 de elevi ai acestei școli sunt copii cu cerințe educaționale speciale.  
 
Amplasat în sectorul Botanica, liceul atrage copiii din tot orașul și chiar din suburbii. Administrația liceului a construit rampe la intrarea în şcoală şi la scările dintre etaje. În instituție sunt și grupuri sanitare care pot fi utilizate de copiii imobilizaţi în scaune cu rotile. De asemenea, pentru a asigura accesul tuturor elevilor la cantina şi biblioteca școlară au fost amplasate la primul nivel.
 
Încep a căuta soluții abia cînd sunt puși în fața problemei
În alte instituții din țară, directorii încep să caute soluții pentru a adapta clădirile școlilor doar în momentul cînd află că trebuie să înmatriculeze în copil cu cerințe educaționale speciale. Este și cazul gimnaziului ”Mihai Viteazu” din Strășeni, care a făcut modificări arhitecturale abia după ce a primit o solicitare să înscrie un elev care era imobilizat în scaunul rulant.
 
Stanislav, tînărul datorită căruia s-au făcut aceste schimbări, a învățat mai mulți ani la o instituție specială. Pentru ca băiatul să poată frecventa școala, cu ajutorul unei organizații neguvernamentale a fost construită o rampă de acces, a fost amenajat un veceu adaptat și o sală pentru odihnă.
 
Totodată, a fost procurat un cărucior special care îi permitea tânărului să se deplaseze de la un etaj la altul. După Stanislav în gimnaziu au venit să învețe alți șapte copii cu cerințe educaționale speciale pentru care administrația școlii avea deja soluții la îndemână.
 
Și administrația gimnaziului din satul Nicolaeuca, raionul Orhei, a căutat să se raporteze la cerințele unui copil cu cerințe educaționale speciale. Restructurările în ordinea stabilită de mai mulți ani au început odată cu venirea în școală a lui Sergiu, un băiat care și-a petrecut copilăria într-un internat de tip închis, destinat copiilor cu dizabilități mintale severe.
 
Copilul a fost dezinstituționalizat în cadrul unui proiect susținut de o organizație neguvernamentală fiind plasat într-o familie din această localitate. Pentru că școala nu este deocamdată adaptată la necesitățile unui copil în scaun cu rotile, administrația a aranjat ca orele pentru clasa lui Sergiu să aibă loc în aceeași sală. Astfel, băiatul nu mai este nevoit să se deplaseze de la un etaj la altul. Totuși, pentru că în școală nu există un grup sanitar adaptat pentru copiii cu CES, Sergiu este nevoit să facă o parte din ore acasă.
 
Posibilități de socializare  - câteva ore pe săptămână
Spre deosebire de Sergiu, care petrece o bună parte a timpului în mediul colegilor, există mulți copii pentru care școala rămîne un vis neîmplinit, ei fiind nevoiți să se mulțumească cu instruirea la domiciliu. Această modalitate de studii, este, însă, o soluție  parţială. Stând acasă, copiii nu au parte de comunicare, ceea ce este chiar mai important decât instruirea.
 
Ca să rezolve această problemă, autoritățile, cu suportul unor organizații neguvernamentale, au instituit în mai multe școli centre de resurse pentru educația incluzivă. Aici vin pentru socializare și copii care au instruire la domiciliu.  
 
Un astfel de centru a fost deschis acum cîțiva ani în satul Susleni, r-nul Orhei. Până la acel moment copiii cu dizabilități din această localitate erau excluși din comunitate. Copiii cu dizabilităţi fizice severe şi de intelect nu ieșeau cu anii din casă și doar câțiva dintre ei beneficiau de instruire la domiciliu.
 
Odată realizată școlarizarea primului copil cu CES, în următorul ani de studii, alți câțiva copii au fost înscriși la şcoală, iar atitudinea oamenilor din sat a început să se schimbe. În prezent toţi copiii cu dizabilităţi fizice şi de intelect din satul Susleni frecventează liceul, în clase obişnuite.
 
”Fără centrul de resurse pentru educația incluzivă acest progres nu ar fi fost posibil – majoritatea copiilor cu cerințe educaționale speciale provin din familii cu probleme. Datorită centrului, copiii au posibilitatea să socializeze cu semenii, dar și să practice anumite activități - desen, pictură, modelare etc”, spune  Natalia Balan, directorul Liceului Teoretic ”Vasile Lupu”.
 
Doar în 11 la sută din instituții pot fi construite rampe de acces 
Datele sistemului de cartografiere a instituţiilor de învăţământ arată că doar în 11 la sută dintre edificiile şcolare din republică pot fi construite rampe pentru accesul persoanelor cu dizabilităţi locomotorii. În anii următori, autoritățile promit să adapteze cîteva zeci de licee și gimnazii la necesitățile copiilor cu cerințe speciale. Instituțiile vor fi dotate cu rampe de acces şi balustrade.
 
Banii pentru aceste lucrări sunt oferiți în cadrul unor proiecte sprijinite de Banca Mondială. Totodată, existența rampelor de acces și a grupurilor sanitare adaptate este prevăzută și de standardele de calitate pentru o școală prietenoasă copilului, adoptate de Ministerul Educației.  
 
Există și instituții care au lansat proiecte de adaptări arhitecturale cu bani din propriile bugete. Este și cazul Liceului ”Olimp” din Sângerei, care a făcut mai multe schimbări arhitecturale din bani proprii. Anul trecut în instituție a fost deschis un centru de resurse pentru educația incluzivă pe care îl frecventează mai mulți copii din localitate, dar și unii dintre cei care vin la școală cu autobuzul școlar, din satele învecinate.
 
”Modernizările vor continua și în anii următori, astfel ca instituția să fie pregătită să admită la studii toți solicitanții, inclusiv copiii care au cerințe speciale”, spune directoarea instituției Ludmila Șișcanu. 
 
Articolul integral îl puteți accesa aici.
 
Sursa text și foto: investigatii.md


facebook