Cum nu apucă trandafirii ornamentali să facă măceșe, la fel nici politicienii nu reușesc să își onoreze promisiunile sau toate promisiunile, din motive comparabile, să zic așa, vine grădinarul și îi taie… Trandafirii, înainte să se ofilească, sunt înfofoliți în celofană, adulmecați de nasuri fine de cucoană. Și politicienii, înainte de a fi trimiși la tomberon, își înfoaie corola și ascund, pudic, tulpina spinoasă… 

 

Interviu realizat de Vasile Botnaru (Radio Europa Liberă) în dialog cu jurnalista Alina Radu și Ecaterina Mardarovici, directoarea executivă a cunoscutei instituții numite Clubul Politic al Femeilor 50/50.

 

Europa Liberă: Ce s-a ales din pledoaria dumneavoastră pentru o cotă garantată de deputate în viitorul Legislativ, după ce toate partidele căzuseră de acord că este un subiect de actualitate, dăduseră curs solicitării, chiar era vorba de o cotă record pentru Republica Moldova – 40%. Acum, dacă ne uităm pe listă, dacă ne uităm cine face campanie, cine apare la televizor, cine e pe billboard-uri, vă întreb: sunteţi mulţumite de ce şi cum au răspuns partidele? Doamnă Mardarovici?

 

Ecaterina Mardarovici: „Bineînţeles că nu sunt mulţumită de ceea ce avem în listele electorale, adică de echilibrul de gen femei-bărbaţi. Chiar dacă partidele de la guvernare în ultimii doi ani, în mod special în ultimul an, au făcut atâtea promisiuni directe şi indirecte prin liderii acestor partide, întâlnirile cu fracţiunile parlamentare, că vor vota legea şi că vor promova în liste mai mult de 30% de femei, trebuie să spun că ei şi-au onorat această promisiune. În linii generale, majoritatea partidelor au o componenţă de gen în jur de 30-32-35%.

 

Dar deja suntem în 2014 şi nu putem spune că e important să fie în liste 30%, important este să le vedem pe femei pe locuri eligibile, că aceste 30% trebuiau să fie femei-bărbaţi minimum, că poate să fie şi un partid are să aibă doar 30% de bărbaţi. Aceste femei şi bărbaţi trebuiau să fie reprezentaţi echilibrat, pornind de pe primul loc, fiecare 10 locuri din liste. Aşa că eu sunt supărată şi regret foarte mult că liderii politici nu şi-au onorat promisiunile făcute pe marginea acestui subiect.

 

Eu aş spune mai mult decât atât, aceasta încă o dată dovedeşte atitudinea, de fapt, a liderilor politici, a partidelor politice faţă de femei în Republica Moldova. Chiar dacă femeile reprezintă un capital intelectual substanţial, pentru că din numărul total de persoane cu studii superioare femeile constituie peste 60%, avem capital intelectual, politicul totuşi evită să le implice pentru că acolo altele sunt jocurile. Aşa că sunt nemulţumită.”

 

Europa Liberă: Doamnă Mardarovici, dar poate e bine? Că politica ştim cum este, cel puţin ceea ce vedem nu este foarte onorabil. Şi atunci femeile, fiind deştepte, precaute, cu ţinuta morală mult mai sus decât bărbaţii, poate e  bine să nu se „bage” în această politică? 

 

Ecaterina Mardarovici: „Ar fi aşa, dacă nu am avea nişte statistici care deocamdată nu sunt oficiale şi politicienii, Ministerul Justiţiei este foarte îndârjit şi nu vrea să ne ofere aceste statistici, în ceea ce priveşte componenţa de gen a membrelor de partid, din informaţiile pe care le deţine Clubul Politic al Femeilor, neoficiale, adică din surse din cadrul partidelor, noi nu avem un partid unde componenţa de gen să fie peste 40-60%, 40 – femei, 60 – bărbaţi. Sau invers, sunt şi partide unde componenţa de gen a membrelor de partid femei sunt mai multe decât bărbaţi.

 

Acest lucru vorbeşte despre faptul că femeile doresc, se înscriu în activitatea politică. Mai mult decât atât, dacă cineva ar putea să facă un film al echipelor de agitatori de la toate partidele, veţi vedea că faţa acestor echipe de agitatori este feminină, în majoritate, sunt femei care merg de la casă la casă, care fac munca cotidiană de partid, sigur, pe billboard-uri, la televiziune, apar băieţii, pentru că cine plăteşte acela dansează… Şi mai e valabil acest lucru şi în politica, şi în campaniile electorale de astăzi. Cu regret, noi nu avem oficial aceste statistici. Şi doi, vom vedea şi rezultatele votului, pentru prima dată vom avea statistica femei-bărbaţi cum votăm. Iarăşi, un indicator important.”

 

Europa Liberă: Alina, de ce băieţii, cum le zice doamna Mardarovici, sunt reticenţi la prezenţa femeilor alături de ei în Parlament?

 

Alina Radu: „Băieţii au primit locurile în politică automat, ca un fel de cadou. Politica a fost masculină de secole şi ei au înţeles, în mare majoritate, că aşa e bine: de ce să cedezi ceva, dacă deja deţii? Dar de ce fac atunci promisiuni pe care nu le ţin? Şi la ce ajută aceste promisiuni pe care nu le ţin? Şi cât timp vor mai putea face promisiuni pe care le ignoră? Reporterul nostru a făcut în această campanie o simplă analiză a tuturor listelor. Bine, nu pe componenţă de gen, ci pe componenţă, să le zicem, „principii, valori şi curăţenie, şi puritateʾ.” 

 

 

Alina Radu: „Integritate. Toate listele au persoane cu probleme penale. Toate listele conţin persoane coruptibile. S-a făcut analiza tuturor partidelor, să nu se înţeleagă că e ochit cineva anume. Priviţi numele din aceste liste şi veţi găsi, în fond, nume de bărbaţi. Iată dacă, printr-o minune, am scoate aceste nume de bărbaţi, nume implicate în scandaluri de corupţie, în probleme penale, în furturi de bani publici, şi le-am înlocui cu nişte femei, cred că listele ar fi ideale, bune şi cetăţenii ar merge cu mai mult curaj la vot.”

 

Europa Liberă: Alina, a propos, există şi Rusca, dar la puşcării sunt mai mulţi bărbaţi. Sunt mai multe puşcării de bărbaţi decât de femei.

 

Alina Radu: „Sunt nouă puşcării de bărbaţi şi una de femei.”

 

Europa Liberă: Revenind la promisiuni, nu toate sau, mai curând, aş zice că o sumedenie de alte promisiuni nu sunt onorate. Și atunci de ce şi-ar onora băieţii promisiunea să vă facă loc vouă, fetelor, dacă ei alte promisiuni, mult mai serioase şi mult mai temeinice, dacă pot să spun aşa, cum ar fi lupta cu corupţia, de exemplu, nu şi le onorează?

 

Alina Radu: „Eu nu vreau să zic că există promisiuni mai serioase decât egalitatea. Pentru că egalitatea este un drept înscris în Constituţie, care este înscris în Principiile ONU şi pe care Moldova s-a asumat să le respecte. Deci, ceva mai serios decât egalitatea nu există.”

 

Europa Liberă: Dar pe care biserica ar spune: „Ia mai daţi-o la o parte, pentru că totuşi...”.

 

Alina Radu: „Bine, atunci haideţi să decidem că Republica Moldova e condusă de mitropolit, de biserică.”

 

Ecaterina Mardarovici: „Cum mi-a explicat o persoană foarte religioasă că, de fapt, poziţia bisericii şi a Mitropoliei este departe de ceea ce spune Biblia. Biblia nicidecum nu pune bărbatul sau femeia inferior în raport unul cu altul. De aceea, ceea ce spune biserica, uneori prin gura unor preoţi, este departe de ceea ce avem noi cu adevărat în Biblie.”

 

Alina Radu: „Nu vă supăraţi, dar eu sunt ziaristă și eu mi-am asumat să promovez egalitatea şi corectitudinea legii, şi eu fac analiza actului guvernării prin prisma obligaţiunilor pe care şi le-a asumat o guvernare. Deci, nu am văzut niciunul să-şi asume să respecte Biblia. Şi din cauza aceasta eu, ca reporter, nu pot monitoriza...”

 

Europa Liberă: Da, dar ei se vor întâi şi întâi buni creştini, ei aprind lumânări.

 

Ecaterina Mardarovici: „Aduc focul haric, fac atâtea lucruri.”

 

Alina Radu: „Nu e scris în programul electoral şi nici în programul de guvernare. Să ne documentăm, trebuie să mergem pe la ei pe acasă, să vedem dacă sunt cununaţi, botezaţi, dacă ţin post. Dar nu ştiu dacă noi, în calitate de reporteri sau de societate civilă, avem acest drept. Deci, eu chiar nu vreau să mă bag în aceasta.”

 

Europa Liberă: Alina, eu de ce te provoc în mod intenţionat? Pentru că într-o ţară în care Grigore Vieru a fost şi este respectat, care a cântat mama şi noi ne-am închinat ca la o Biblie la poeziile sale, ies bărbaţi care rezultă că nu prea ţin la Vieru şi la predicile sale, măcar de aici.

 

Alina Radu: „Ia să vedeţi ce frumos vorbește fiecare dintre ei despre mamă.”

 

Europa Liberă: De 8 Martie...

 

Alina Radu: „De 8 Marie, de ziua mamei lor, de Ziua femeilor, poate şi de ziua femeilor creştine, catolice, nu mai ştiu de care. Nu trebuie să vorbim despre femei ca despre un monument. Trebuie să vorbim despre femei ca despre persoane integre care pot şi face mămăligă, şi plăcinte, şi naşte copii, şi educa copii, dar şi să înveţe la şcoală egal cu băieţii, să facă facultate egal cu băieţii, să administreze o instituţie egal cu băieţii, să voteze, să aleagă şi să fie aleasă egal cu orice cetăţean.”

 

Europa Liberă: Deci, sunt, practic, de două ori mai eficiente? A propos, eu am devenit fanul scriitoarei turcoaice Elif Shafak de la o vreme, pentru că mi-a recomandat-o fiică-mea cea mare şi acum sunt în lectura unui roman în care, de altfel, cu gura unor înţelepţi medievali, ea spune că, de fapt, există o mare deosebire între religiozitate și spiritualitate. Am impresia că acesta este subiectul de actualitate, devenim o societate tot mai religioasă, dar din contul spiritualităţii. Or, înainte vreme, cel puţin judecând după marii filosofi veniţi pe linia creştinătăţii, acolo era mai multă spiritualitate decât fanatism şi religiozitate. Şi în sensul acesta şi preoţii ar trebui să se întoarcă un pic spre acest subiect. Dar, iarăşi, haideţi să vă contrazic şi cu o aşa întrebare, doamnă Mardarovici, de câte ori aţi abordat subiectul acesta al egalităţii şi al cotelor de reprezentare, de fiecare dată existau din mediul dumneavoastră femei care spuneau: „Eu nu vreau să fiu promovată doar pentru că sunt femeie. Eu vreau să fiu promovată pentru meritul de a fi un manager bun, de a fi cu şcoală bună şi de a fi în stare să concurez cu oricare alt bărbat”… Ce argumente aveţi pentru asemenea polemică?

 

Ecaterina Mardarovici: „Eu cred că au dreptate şi cele care zic: „Eu vreau să fiu promovată nu în cadrul cotei, dar pentru merite”. Problema aici apare din perspectiva celor care studiază, a reporterilor, jurnaliştilor, a societăţii civile, care studiază acest domeniu al egalităţii de gen, că tocmai femeile nu sunt promovate după aceste calităţi şi merite pe care le au. Am adus suficiente de fiecare dată statistici care vorbesc despre faptul că femeile îşi onorează mult mai bine angajamentele, promisiunile şi funcţiile.

 

Graţie acestei crize politice, am avut în guvern mai multe femei. Până să fie doamna Gherman ministru de Externe, aş fi crezut, recunosc, probabil că cel mai bun şi unic posibil ministru de Externe putea fi doar domnul Leancă. Am fost impresionată de fiecare dată şi chiar am urmărit evoluţia acestor femei, Maia Sandu, Monica Babuc, şi am zis că trebuie să facem ceva pentru că avem femei bune, femei profesioniste, femei care trebuie promovate în funcţii de decizie şi promovate după merite.

 

Dacă cineva mi-ar aduce mai multe cazuri când mai multe femei au fost promovate fără merite, sigur că atunci când vorbim de cotă, dacă noi am cere o cotă de 80% de femei şi cineva ar spune: „Uitaţi-vă, dar aveţi doar 60% de femei cu studii superioare. Unde vreţi voi?”. Noi vrem, noi spunem, cel puţin 30-40% şi interesul, şi obiectivul nostru nu este doar ca să facem dreptate femeilor. De fapt, interesul major este să contribuim la democratizarea acestei ţări, la procesul de integrare în Uniunea Europeană prin acţiune normală, a pune în interesul şi a servi ţara cu acest capital intelectual pe care îl avem şi care azi este ţinut glodul să-l frământăm, să stăm în secretariat să înregistrăm participanţii la diferite congrese ale partidelor. Acesta este rolul. Şi în prezidium să stea băieţii, fie merită, fie nu merită.

 

Niciodată nu a fost pusă problema: merită sau nu merită din perspectiva unui bărbat. Dar femeile totuşi, cele care au fost destul de încăpăţânate şi au avut norocul şi nu au recunoscut că promovarea lor a fost şi un noroc. Eu am fost deputat, întotdeauna am spus că a fost şi un pic de noroc, pentru că alături de mine am avut colege foarte bune, la fel de bune, poate mai bune pe anumite segmente decât mine, pentru anumite domenii, dar pentru că trebuia să fie două-trei, și din aceste două-trei, am fost eu norocoasa dintre cele multe care meritau, care erau la fel de bune. Dacă o femeie care este promovată nu recunoaşte acest lucru, nu vede în jurul ei şi alte femei bune...

 

A propos, aceasta s-a întâmplat şi aş putea să zic puţin ce s-a întâmplat şi cu Mona Muscă în România, care nu a susţinut în Parlament atunci Legea cu privire la şanse egale, care a fost promovată în cadrul partidului de colegii ei bărbaţi, nu s-a sprijinit pe o echipă a femeilor, şi atunci când s-a confruntat cu anumite probleme, a fost lăsată de aceeaşi colegi să cadă. Pentru că bărbaţii sunt solidari, şi au învăţat istoric acest lucru, doar între ei. Mai puţine cazuri de solidaritate cu colege, cu femei care uneori se confruntă cu anumite probleme.”

 

Interviul integral îl puteți accesa aici.